... luam masina timpului si ne intoarcem pe bancile scolii. suntem in clasa intai si invatam sa scriem. stau in banca a treia, pe randul de la geam si nu-mi place sa despart cuvintele in silabe! am declarat oficial chestia asta, dar nimeni nu vroia sa ma inteleaga. am trecut cumva de orele in care numaram silabele cuvintelor cu mana sub barbie, dar cand am inceput sa asternem cuvintele disecate pe hartie a fost o mare problema... totul era bine pana cand ajungeam la capatul randului si aveam de scris un cuvant care nu incapea acolo; nu stiam ce sa fac cu el... dar de despartit nici nu se punea problema! fie il inghesuiam cumva ca sa incapa in locul prea mic, fie lasam un spatiu, considerabil in economia caietelor de scriere, liber si treceam pe randul urmator. am pierdut ceva timp din viata in discutii interminabile cu mama si invatatoarea care se chinuiau sa ma convinga sa fac si eu ca toata lumea: sa despart cuvintele in silabe si sa folosesc randurile caietului pana la capat. am fost mituita pentru asta cu multe bomboane, ciocolata, o atentie deosebita din partea invatatoarei, dar pe mine ma macinau alte probleme: cum sa desparti un cuvant in silabe? de ce? de ce sa nu-l lasi intreg? poate ca-l doare si pe el daca-l desparti sau poate nu se mai simte intreg daca apare pe doua randuri... la urma urmei si un cuvant e... un cuvant!
cred ca abia prin clasa a treia, sub toate presiunile care apasau asupra mea, am inceput si eu ”sa intru in rand cu lumea” si s-o fac... sa despart cuvintele in silabe. dar, de fiecare data cand se intampla aveam un sentiment ciudat. nu era ceva ce-mi doream sa fac, era doar o forma de conformism.
in fine... cu toate ca trecusem de pragul critic, de perioada de negare, pe mine tot ma framanta aspectul acesta al silabisirii ortografice. insa mi se parea un caz pierdut pentru ca nimeni nu ma intelegea... si poate ca abia acum ma inteleg si eu mai bine:
- De ce nu desparti cuvintele in silabe?
- Pentru ca nu-mi plac despartirile.
... asta era, de fapt, raspunsul castigator!
Un comentariu:
eu plangeam cand nu-mi gaseam stiloul.
pe a 3a am vazut pe cineva scriind numai cu litere de tipar si normal ca am incercat si eu. muama cate munci independente am stricat la faza aia.
Trimiteți un comentariu