dileme noi si dileme vechi

Mereu am fost o fire curioasă și am avut dileme de tot felul... reale sau imaginare, vechi sau noi, mici sau mari, de o zi sau de mai multe, fluide sau solide :D.
Acum am alte două „probleme”.
Prima este o dilemă legată de haine. Trebuie să recunosc că soldurile și primele raze de soare primăvăratic m-au scos și pe mine din casă :D. Ochii mi s-au plimbat peste haine de tot felul, dar s-au pironit la un moment dat pe veșnicii blugi. Și aici începe dilema apăsătoare. Nu înțeleg de ce toți blugii se vând gata tociți sau, mă rog, pseudo-tociți. Ok, am înțeles că e un trend, dar trendul ăsta durează de ani buni... până când?? Și cine nu vrea să fie trendy ce face?
Adică stau eu și ma gândesc așa, în calitatea mea de consumator de blugi, care mai e contribuția mea la viața blugilor dacă ei sunt deja tociți. Mie ce-mi mai rămâne de făcut dacă nici să-i tocesc nu mai pot? Care va fi dovada unei relații îndelungate cu ei? Cum se va obiectiva aprecierea mea față de blugii respectivi dacă toceala e deja inclusă în preț? Evident, nu am aflat răspunsul la toate aceste întrebări existențiale... și nici blugi nu mi-am mai cumpărat :D. Cred că mai aștept să treacă trendul ăsta confuz...
Dilema veche a revenit în lumina reflectoarelor mele când m-am dat ultima oară cu trenul... adică destul de recent. Mereu m-am întrebat cum se numește domnul acela care în gări măsoară cu niște unelte dubioase temperatura roților trenului. Fac publică această dilemă în speranța că voi primi lămuriri lămuritoare și voi putea circula cu trenul nemăcinată de aceste griji.
Ah, și sper din suflet ca numele meseriei domnului în cauză să nu fie unul anost și sec, gen „mecanic de tren”. Mi-ar plăcea ca nomenclatura cfr să fie mai variată... Ar putea fi temperaturagiu :) ?