Azi mi-era tare poftă de ceva bun. Nu ştiam însă exact de ce. Aşa că am deschis frigiderul întru elucidarea misterului şi am făcut curioasă turul de onoare. Ochii mi-au căzut pe un kinder penguin pe care îl ocolisem cu alte ocazii. L-am înşfăcat fericită că mai era încă acolo. În timp ce mă luptam cu ambalajul (şi cu pofta crescândă), privirea mi s-a oprit pe un avertisment: "Expiră la data de 11.11.2007". M-am uitat cu jind la el şi am oftat adânc. Mi-a părut rău... Însă am înţeles cu ocazia asta că totul trebuie consumat la timpul lui. Nimic nu trebuie amânat pentru "altă dată" şi nimic nu trebuie planificat în cele mai mici detalii pentru "peste x luni" - în ambele situaţii se pierde savoarea şi entuziasmul.
Orice, de la produse comestibile până la sentimente, trebuie consumat atunci când e proaspăt şi bun şi ţi-e poftă. Dacă planifici să faci ceva, să cumperi ceva peste un timp rişti să ajungi prea târziu şi să nu mai găseşti sau să vezi cum îţi e luat de sub nas de un individ mai harnic cu 5 minute. Iar dacă tot amâni ceva, poţi trăi cu senzaţia confortabilă că e încă acolo, că te aşteaptă, dar rişti să expire. Pentru că trist, dar adevărat totul expiră: şi ciocolata, şi iaurtul, şi crema de faţă, dar şi oamenii, sentimentele, ocaziile, legăturile.
De aceea, eu cred că lucrurile se întâmplă, în general, cu un scop bine definit, chiar dacă nouă ne este încă necunoscut, şi ele trebuie făcute la timp. Şi mai cred că "timpul nu e făcut să-l pierzi cu cap, e făcut să-l pierzi cu sufletul".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu