Cand am ajuns la Poliventa aveam in urechi "Parasol" si "Sleeps with Butterflies" pentru ca imi efectuasem un warm up in drum spre concert. Aveam fluturi in stomac numai cand ma gandeam la cum va suna atat de aproape de mine o voce atat de tulburatoare. Pe de o parte ma asteptam la aceleasi sunete calde care ma duc mereu spre alta lume, pe de alta parte asteptam sa fiu surprinsa. Si am fost!Stiam ca pentru acest tur de concerte Tori isi fabricase 5 personalitati diferite si eram curioasa pe care ne-o va darui noua. Era vorba despre Pip si era un sound nou, mai agresiv, dar si mai expresiv. Versurile destul de dure erau transformate de vocea clara, calda, dar puternica. De la primele acorduri au inceput fiorii, care nu mi-au dat pace pana la final. Sunetul a fost perfect, decorul lasa loc mai multor interpretari, iar jocul scenic al lui Tori Amos - impecabil. Se completau atat de bine sunetele si miscarile ei... Iar spectacolul a fost foarte complex.
Daca la inceput atmosfera era coplesitoare si mai agresiva, ulterior a devenit mai calma, psihedelica, te conducea intr-o introspectie profunda, la fel ca si culorile din decor (verde, albastru). Dintre melodiile mai vechi am recunoscut "Crucify", "Cornflake Girl", "Siren", "Precious Things". Momentele care mi-au ramas cel mai clar in minte sunt acelea cand Tori a cantat singura cu pianul. Ambianta era atat de intima incat aveam impresia ca Tori canta doar pentru mine si eu eram gata sa "ingurgitez" tot, vroiam sa iau cu mine fiecare acord, fiecare inflexiune a vocii, sa tin minte toate senzatiile si sentimentele care se trezeau in minte. A fost un episod atat de intens incat la un moment dat am uitat sa respir... Cand am iesit de la concert aveam o stare de bine, pe fata un zambet linistit si mi se parea totul atat de curat incat n-am mai bagat in seama nimic din ce ma deranja in jur... invalmaseala de la iesire, claxoanele asurzitoare ale masinilor care se grabeau... era liniste si era bine si mai vroiam
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu