Fiecare om care trece prin viaţa noastră ne lasă ceva moştenire, lasă o urmă în filmul nostru. De la fiecare om cu care avem de-a face învăţăm câte ceva, bun sau rău. Suntem ca nişte sugative care absorbim tot ce se poate, de unde se poate şi cât se poate. Dar de prea puţine ne oprim din ritmul frenetic în care trăim să mulţumim pentru ce ni s-a dat sau pentru ce am luat.
Nu ştiu dacă e din cauză că am mâncat ceva stricat, că m-a lovit ceva în cap, că sunt într-o back to basics mood zilele astea sau doar pentru că simt că se apropie finalul unui alt capitol, dar în ultima vreme tot simt nevoia să mulţumesc oamenilor pentru ce mi-au lăsat.
Şi prima persoană căreia vreau să-i mulţumesc este cineva cu care mi-am petrecut probabil cea mai mare şi intensă parte din viaţa studenţească. Vreau să-i mulţumesc:
- pentru că m-a învăţat "dansul raţei"
- pentru că l-a împărţit cu mine pe Shov, cu tot cu declaraţiile de amor estival
- pentru că a scos la iveală mimoza din mine
- pentru complicitate în Jukebox
- pentru serile euforice din Cişmigiu
- pentru că m-a însoţit în prima plimbare în Grădina Botanică
- pentru toate cafelele mai tari decât le puteam duce eu
- pentru toate jumătăţile de senviş din bucătăria nma
- pentru toate dăţile când uitam să respirăm de atâta râs
- pentru că a fost muza multor mesaje (prea) creative
- pentru solidaritate în efortul susţinut de a auti păsările şi muncitorii la 5 dimineaţa
- pentru cel mai frumos evantai
- pentru că mi-a făcut cunoştinţă cu câţiva oameni foarte mişto
- pentru consultaţiile feng-shui
- pentru multe nopţi şi sesiuni de baila-baila în B52
- pentru trainica şi prolifica "relaţie" de 2 ani
- şi, nu în ultimul rând, pentru cele mai mari două dileme studenţeşti
Mulţumesc, Ruxandra !
Un comentariu:
multumesc si eu! :) pentru cele de mai sus si pentru felicitarea personalizata care troneaza in regatul meu feng shui, asteptand rand pe rand lucrurile sa se intample.
pe shov l-am reintalnit la targu mures. e la fel de dragalas si o reala nostimada!
despre punctul cu jukebox, pe care ma bucur ca nu l-ai dezvoltat in public (nu recunosc nimic! nimic!), cred ca il putem folosi la cursul festiv, macar sa mai turnam din cand in cand apa proaspata in ligheanul stii tu care ;))
Trimiteți un comentariu