când sunt răcită...

• mi-e frică de haine. Chiar şi cele mai cocolinizate sau lenorizate articole vestimentare îmi provoacă suferinţă. Eşarfele îmi încorsetează amigdalele şi aşa imflamate, tricourile îmi sunt mici oricât de mari ar fi, puloverele îmi zgârie mâinile şi mă înţeapă pe spate, blugii îmi ţin de frig, gecile sunt atât de grele şi de rigide încât s-ar zice că transport bucăţi mari de beton, iar şosetele... ah, şosetele mă împiedică să merg, îmi opresc circulaţia până când picioarele se blochează şi nu mai funcţionează.


• am impresia că trăiesc într-un frigider, de aceea în această perioadă prefer tacâmurile de plastic şi urăsc termometrul.


• nu pot să mă grăbesc. Adică pot, dar oricât de repede aş merge, am impresia că tot pe loc stau sau, în cel mai bun caz, că merg înapoi. Aşa se explică mirarea de pe chipul meu atunci când ajung unde vreau mai repede decăt mi se pare mie că ar trebui.


• aş mânca dulciuri încontinuu şi nu pot să beau cafea.


• mi se pare că vorbesc în gol. Nici măcar eu nu mă pot urmări... ce-aş mai putea cere de la alţii...


• sunt mai inspirată: scriu mai frumos, scriu semeseuri mai haioase, figurinele din plastilină îmi ies mai faine, înteleg lucruri de neînţeles, îmi vin mai multe idei despre orice decât de obicei, observ mai multe amănunte pe stradă, la oamenii din autobuz.


• fac febră musculară de la prea mult tuşit.


• îmi amintesc mereu cum îmi învelea mama, când eram mică, biseptolul în vişinele din gem ca să-l pot înghiţi pentru că era prea mare şi prea amar.

... mda, sunt răcită :(