sâmbătă, 5 iulie 2008

călătorie plăcută

Aflându-mă zilele aceastea pe plaiurile natale, mi-am redescoperit biblioteca de acasă. Şi dintre toate titlurile, deloc puţine, s-a impus atenţiei mele "realk"-ul lui Dragoş Bucurenci. Prima dată l-am citit în liceu, azi-noapte l-am re-devorat din nou. Ca şi atunci, şi acum unul dintre pasajele cele mai mişto mi s-a părut ăsta:

"Pilot automat

Priveşte ecranul laptop-ului şi nu încerca să te gândeşti la ceva anume. îţi va fi imposibil să rămâi agăţat de un gând. Las-o să lucreze, să-ţi intre literalmente pe sub piele. Stai cât mai comod, ia-ţi şi o pătură dacă e nevoie. Pune un pachet de ţigări la îndemână – n-o să ai chef să fumezi, dar s-ar putea să te ridici din obişnuinţă la un moment dat şi să îl cauţi… n-ar fi o idee prea bună. Elimină necesitatea oricărui drum pentru următoarele ore. Du-te şi pişă-te. Te-ai intors? Stai bine? Bună ziua, doamnelor şi domnilor. Sunt căpitanul zborului K737 şi vă urez bun venit la bord! Dacă n-ai mai zburat până acum, nu fii surprins – senzaţia e invers faţă de ceea ce te-ai aşteptat. Îţi dai seama după scăderea acceleraţiei gravitaţionale că te afli în picaj nu în decolare. Nu ceda tentaţiei de a frâna. S-ar putea să rămâi agăţat într-un loc incert până la finalul zborului. Înalţă-te până în adâncuri! Doamnelor şi domnilor, ne aflăm la o altitudine de 25 de mililitri. Agitaţia moleculară la exterior este aproape de zero. Compania farmaceutică vă mulţumeşte pentru că aţi ales să zburaţi cu noi!

Încearcă să prinzi prima bandă rulantă. Se pare că toate ajung în acelaşi loc aşa că ai tot interesul să începi cât mai devreme. Ai grijă – nu există centuri de siguranţă, ţine-te bine la viraje şi, oricât te-ar tenta montaigne-rousse-ul, nu părăsi cabina aeronavei. Urmăreşte desenele de pe pereţi, lasă-ţi gândurile să zboare, vei fi surprins de cât de limpede îţi va părea şi cel mai năucitor dintre ele, intră în vorbă cu cine ai chef. Ai observat că eşti în stare să articulezi din nou? Stai liniştit, e doar o iluzie. Din cauza temperaturii scăzute, ceea ce iese cu adevărat la exterior încetineşte brusc şi devine greu inteligibil. Nu încerca să reţii feţele persoanelor, nu te mai chinui să te prinzi unde le-ai mai vazut, dacă dai de cunoscuţi, nu pierde timpul luând notă de asta – la final nu-ţi va folosi la altceva decât la a-ţi face paranoia mai picantă.

Gândeşte-te la tine, adu-ţi aminte senzaţii, aruncă o privire pe ultima colectie déjà vu sau vizionează premiera Feelings reloaded cu Special K în rolul principal. Ce poate fi mai mişto decât să-ţi poţi crea o lume cum ai tu chef? Evident – să creeze altcineva lumea asta. De dragul comodităţii merită până şi riscul unor intoxicaţii accidentale… se poate întâmpla ca demiurgul lichid să dea uneori chix când îţi prepară micul univers, deşi eu îl bănuiesc mai degrabă de faptul că încurcă reţetele. Ţi-e bine? Uite, mai ai un pic şi urmează Casa Groazei. Mda, aici a rupt cineva o pagină din prospect. Gata, ai trecut şi de asta. Vezi dacă nu mai sunt prietenii prin preajmă. Ai încercat să te topeşti cu ei într-o bandă de culoare? Sau să faceţi un zbor galactic împreună prelingându-vă pe pereţi? Ori poate să conversaţi surprinzător de fluent despre structura politică a regiunii în care te afli, administrată cromatic prin asortarea secretă şi universală a benzilor superioare de lumină? Era cât pe ce să zic ‘cu puţină imaginaţie orice gând poate deveni realitate’. Dar asta e valabil la sol. Aici are altcineva imaginaţie şi pentru tine. Şi nu orice gând, ci gânduri pe care nici nu le-ai avut devin realitate. Joacă-te cu prietenii, deja nu mai e mult.

Îmi place să glumesc cu vocea asta din difuzoare – e o invenţie a mea, nu există cu adevărat în trip. Dar exprimă foarte bine senzaţia că e vorba de un trip ghidat. Nici tu nu ştii exact de ce ai mers până unde ai mers, de ce ai ales drumul pe care l-ai ales la un moment dat. Nu ştii nici măcar de ce deschizi după un timp ochii şi, de fapt, de ce şi când i-ai închis . Te gândeşti că cineva ţi-a spus cu puţin timp înainte: Doamnelor şi domnilor, ne pregătim de aterizare. Vă rog să închideţi pleoapele de siguranţă. Impactul la sol va şterge memoria ultimelor cinci minute de zbor. La stingerea semnalului luminos din cabină vă puteţi aprinde ţigările. Vă mulţumesc şi vă aştept să reveniţi. La revedere. Drum bun."

Fug şi eu să mă îmbarc acum în primul tren cu destinaţia Le Petit Paris :).


Niciun comentariu: