marți, 8 iulie 2008

insectele din viaţa mea

Pe timpul verii casa în care domiciliez se animă mai mult decât de obicei pentru că devine foarte aglomerată. În fiecare seară se toarnă un nou episod din epopeea "Insectele din viaţa mea". Cadrul în care are loc acţiunea este baia pentru acolo este mereu geamul deschis. Când intru în baie, am impresia că păşesc de fapt într-un macro-insectar. Diverse specii de vieţuitoare stau aşezate pe pereţi ca la expoziţie.
Păianjenii sunt prietenii mei cei mai vechi. M-am obişnuit cu ei de când m-am mutat aici şi avem mici înţelegeri care ne permit să locuim
în bună pace. Fluturii de noapte vin şi pleacă, dar nu uită să se izbească mai întâi sistematic de toţi pereţii. Pe unele albine le mai găsesc din când în când cu trompa în gelul de duş, dar nu m-a înţepat nici una. Ţânţarii sunt cei mai nesuferiţi şi pe ei nu îi prea iert. Musculiţele de-o zi sunt în fiecare seară prezente în jurul becului, dar sunt foarte agitate şi nu vor deloc să stea la poză. Ar mai fi două specii care nu ştiu cum se cheamă: unele sunt inofensive, intră de obicei în formaţie de patru. Nu ştiu cum se numesc, dar eu le spun "mini-libelule" pentru că sunt tot verzi. Într-o seară am avut în vizită o mini-libelulă foarte narcisită, nu s-a mişcat cu orele de pe oglindă... nici măcar bliţul sau obiectivul nu au speriat-o:


Cealaltă specie neidentificată nu este inofensivă deloc. Şi s-ar putea să aibă şi gene de highlander. De dimineaţă am deranjat-o când mi-am udat florile şi a tot sărit pe balcon de la una la alta. Am lăsat-o în pace în mini-habitatul ei, dar seara am găsit-o pe tocul uşii de la dormitor. Pentru că îi povestisem unei prietene cum arată şi cum se manifestă gângania şi începuse să râdă de mine, am zis că o dovadă fotografică va fi irefutabilă. Doar că insecta nu a fost şi ea de acord cu mine şi a început să sară de pe o uşă pe alta, mi-a "atacat" aparatul foto şi a provocat agitaţie în rândul tuturor vieţuitoarelor. I-am smuls până la urmă o poză, dar în aceste condiţii de rebeliune nu-i puteam permite luxul de a trăi în continuare pe meleagurile freshice. Aşa încât m-am înarmat cu spray-ul împotriva tuturor insectelor şi a pulverizat. Şi a sărit. Şi am mai pulverizat o dată şi iaraşi a sărit, de dată asta către mine. Şi încă o dată şi a dispărut ca prin minune. Nu a fost găsit nici până acum cadavrul. Iată şi profilul insectei-nemuritoare:


Doritorii de senzaţii tari şi lupte libere cu insecte ciudate se pot înscrie pentru participare aici.

Niciun comentariu: