Iniţial locul a fost o mănăstire, din care acum au mai rămas zidurile (evident!) şi unele dintre cele mai frumoase azulejos (plăci de ceramică pictate) din interior. Ceea ce mi-a atras atenţia şi mi-a plăcut în mod deosebit în restaurantul ăsta este modul în care era promovat - prin valorificarea istoriei. Pe fiecare masă se afla o plăcuţă care zicea aşa:
Simplu, discret, ingenios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu