Muzeul Gulbenkian este unul dintre locurile care mi-a rămas cel mai pregnant în suflet şi în minte - atât datorită colecţiei pe care o adăposteşte, cât şi pentru povestea sa.
Clădirea adăposteşte una dintre cele mai frumoase colecţii particulare de artă din Europa, colecţie realizată de un miliardar armean. Este, probabil, una dintre cele mai variate colecţii pe care le-am văzut până acum, de o fineţe remarcabilă. Ordonate cronologic, piesele din acest muzeu te poartă prin timp începând din secolul 7 î.Hr., trecând prin secolul 17 cu Rembrandt şi terminând în 1945, cu bijuteriile Art Nouveau realizate de Rene Lalique.
Spuneam, însă, că mi-a plăcut mult şi povestea acestui muzeu. La începutul epocii petrolului, un vizionar armean de origine turcă a început să facă afaceri cu Mesopotamia (azi Irak). Două războaie mondiale şi asigurarea combustibilului pentru miliarde de maşini, avioane şi nave au făcut din Calouste Gulbenkian un om inimaginabil de bogat. El a devenit un entuziast şi priceput colecţionar de artă şi antichităţi, începând de la covoare turceşti şi persane, manuscrise armene şi arabe, monede romane şi greceşti. Pasiunea lui s-a extins, cuprinzând artă egipteană, porţelanuri chinezeşti şi picturi occidentale. Misiunea sa era să achiziţioneze exemplare perfecte din fiecare dintre domeniile sale de interes.
Gulbenkian se pregătea să meargă în SUA când a căzut grav bolnav în Lisabona. El a fost atât de impresionat de felul în care a fost tratat aici, încât s-a hotărât să rămână, întemeind o fundaţie de caritate şi lăsând întreaga sa avere statului portughez în 1955, când a murit. Muzeul Gulbenkian este piesa centrală a moştenirii sale, alături de multe alte aşezăminte culturale din Portugalia, printre care Centrul de Artă Modernă, un planetariu şi instituţii de educaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu