doamna petrescu şi fjsc

E agitaţie mare zilele astea cu înscrierile pentru master. Printre aspiranţii la un program masteral "nemaipomenit" mă număr şi eu. Şi pentru că toamna a venit cu un dor de schimbare, m-am gândit pentru mai mult de o nanosecundă (de data asta) să schimb fcrp-ul cu fjsc-ul... doar aşa ca să mă joc puţin cu literele.
Zis şi făcut. Încep voiniceşte să-mi pregătesc dosarul pentru admiterea la ID, căci prioritar pentru mine în sezonul toamnă-iarnă-primăvară-vară nu era prezenţa mai mult sau mai puţin obligatorie la cursuri. Mai întâi pierd suficientă vreme şi bani pe la notar ca să-mi legalizez toate cele jdemii de copii care erau necesare. Spre exemplu, n-am înţeles nici până acum de ce aveau nevoie de diploma de bac în original căci era de la sine înţeles că din moment ce posed o diplomă de absolvire a facultăţii, am trecut şi de liceu... În fine. Îmi redactez apoi cu drag şi spor lucrarea pentru admitere. Pun totul în dosarul plic alb şi pornesc ca o floare spre sediul fjsc.
Sunt întâmpinată în curtea facultăţii de grămezi de moloz şi aflu că trebuie să urc pe jos 6 etaje pentru că lifturile nu funcţionează. Îmi zic că nu-i nimic, abia fac mişcare :-j şi apuc să mă delectez cu peisajul. Doar că pe retină îmi rămân coridoare gri şi dezolante. Ajung în cele din urmă la destinaţie - sala 601. Bat la uşă, intru, un băiat cu căştile pe urechi abia dacă ridică ochii la mine. Îl întreb dacă pot să mă înscriu, iar el îmi spune plictisit că da, dar trebuie să aştept să se întoarcă doamna Petrescu. Când ies din nou pe coridor dau de alte 2 individe care aşteptau acelaşi personaj... de o oră! Mă uit la ceas. Mai era cam juma de oră până se termina programul de gravidă pentru dna. Petrescu (9-14).
Mă învârt, mă sucesc, văd că una dintre fetele care aşteptau pleacă în căutarea doamnei. Se întoarce tot singură. Se pare că doamna Petrescu este ocupată. Mă gândesc: "ok, dar cel puţin acum ştie că o aşteaptă nişte oameni". Şi tot aşa mai trece încă o juma de oră, timp în care ratez o altă întâlnire importantă din cauza "importantei" doamne Petrescu. Dau buzna peste tânărul care se dixtra pe internet şi îl întreb dacă doamna mai vine azi, dă din umeri şi zice că dă un telefon după ea.
Într-un final apare şi mult-aşteptata duduie, foarte relaxată şi mirată că suntem atâţia care vrem să ne înscriem. În timp ce aduce cererile pentru înscrieri, menţionează: "doar cei cu 4 şi 5 ani se pot înscrie, da?!". Am simţit că îmi dă cu ceva în cap. Ridic sprânceana şi cer explicaţii întrucât pe site-ul faculatăţii erau cât se poate de clar trecute cele 100 de locuri şi pentru cei cu 3 ani. Primesc nişte lămuriri foarte româneşti: "abia luni am fost anunţată. nu vă închipuiţi câtă lume a trebuit să refuz eu?!!". Întreb de ce nu s-a postat nimic pe site, la avizierul facultăţii, pe forum. Doamna se uită cu ochi galeşi la mine, ridică din umeri şi mă întreabă suav: "dar la zi nu vreţi să vă înscrieţi?". Deja scârbită îi răspund: "Nu, dar aş vrea să ştiu cum pot recupera cei 200 de roni pe i-am plătit deja pentru înscriere". Îmi zice că ei nu pot face nimic, dar mă asigură că dacă merg la bancă îi pot recupera. Cu o profundă îndoială în suflet plec la bancă. Nu trecuse decât o oră de când plătisem.
Bineînţeles că nu s-a putut face nici o stornare, oricât de amabile şi binevoitoare au fost doamnele de la bancă. Mă întorc acasă şi dau telefon la secretariatul general. Dau peste o tanti drăguţă care îmi explică: "trebuie să vă întoarceţi la facultate să vă scriu eu pe chitanţă că nu s-a folosit şi să vă pun o ştampilă şi să mergeţi săptămâna viitoare la facultatea de drept, la serviciul financiar să vă dea banii. dar aici să veniţi într-o jumătate de oră că eu nu mai stau".
Sun la taxi, iau chitanţa în dinţi, ajung la tanti, îmi semnează şi îmi explică, din nou, foarte româneşte de ce nu s-a postat nimic pe sait despre această decizie: "ştiţi, noi nu am postat nimic despre asta pe site tocmai în speranţa că se va reveni asupra acestei decizii şi nu va mai fii nevoie. noi am fost anunţaţi abia joi, săptămâna trecută, dar am sperat că până la finalul perioadei de înscrieri se va rezolva". Mă uitam la ea şi eram speechless de logica lor profundă.
Asta pe lângă neprofesionalismul şi ineficienţa minunatei doamne Petrescu care în loc să mă trimită după logica dânsei la bancă ar fi putut telefona secretariatului (sau ca să nu se obosească ar fi putut să mă trimită pe mine acolo) pentru o informare corectă. M-ar fi scutit de cel puţin 2 drumuri inutile şi mult timp pierdut. Dar cam aşa se prezintă şi funcţionează o instituţie de învăţământ care oferă masterate în comunicare şi relaţii publice (în România, cel puţin !).
Şi-am încălecat pe-o şa şi iată cum s-a spulberat dragostea mea pentru fjsc chiar înainte de a începe !