It's french day today! I guess... :)
miercuri, 31 octombrie 2007
paris, je t'aime!
montmartre, st. michel, pont des arts, l'arc de triomphe, tour eiffel, notre dame, sacre coure, cafe de paris, les bouquinistes, boulangerie de la gallete, louvre, montparnasse, champs-elysees... le esprit parisien!
marți, 30 octombrie 2007
dreaming room
Cu cateva zile in urma va spuneam ca m-am decis sa ma mut. Ei bine, am facut-o. M-am mutat chiar aici:
This is my dreaming room! E cald, calm si bine. Cel mai potrivit pentru impletirea viselor.
Ceaiul de zmeura e mereu fierbinte si ma asteapta pe pervaz, covorul e mereu curat, asternutul miroase mereu a iarna, pernele sunt cele mai moi...
Cu siguranta aici o sa visez mult mai frumos si mult mai bine... la soarele care e o portocala, la norii care sunt un ciorchine de struguri vinetii, la cerul care e un cearceaf intins pe sarma la uscat...
Dar pana la urma... din ce sunt facute visele?
This is my dreaming room! E cald, calm si bine. Cel mai potrivit pentru impletirea viselor.
Ceaiul de zmeura e mereu fierbinte si ma asteapta pe pervaz, covorul e mereu curat, asternutul miroase mereu a iarna, pernele sunt cele mai moi...
Cu siguranta aici o sa visez mult mai frumos si mult mai bine... la soarele care e o portocala, la norii care sunt un ciorchine de struguri vinetii, la cerul care e un cearceaf intins pe sarma la uscat...
Dar pana la urma... din ce sunt facute visele?
harta
Am redescoperit azi o poezie care ma "urmareste" din liceu...
Harta
de Marin Sorescu
Mai intii sa va arat cu batul
Cele trei parti de apa
Care se vad foarte bine
In oasele si tesuturile mele:
Apa e desenata cu albastru.
Apoi cei doi ochi,
Stelele mele de mare.
Partea cea mai uscata,
Fruntea,
Continua sa se formeze zilnic
Prin incretirea
Scoartei pamintului.
Insula aceasta de foc e inima,
Locuita daca nu ma insel.
Daca vad un drum
Ma gindesc ca acolo trebuie sa-mi fie
Picioarele mele,
Altfel drumul n-ar avea nici un rost.
Daca vad marea
Ma gindesc ca acolo trebuie sa fie
Sufletul, altfel marmora ei
N-ar face valuri.
Mai exista desigur
Si alte pete albe
Pe trupul meu,
Cum ar fi gindurile si intimplarile mele
De miine.
Cu simturile,
Cele cinci continente
Descriu zilnic doua miscari:
O miscare de rotatie in jurul soarelui
Si una de revolutie
In jurul mortii...
duminică, 28 octombrie 2007
a fost odata...
... o poveste atat de frumoasa, care-si pastreaza inca farmecul si misterul... ai asculta-o mereu.
i wonder...
Te-ai simtit vreodata ca intr-un Truman Show? Ai simtit vreodata ca se fac experimente pe tine?... Experimente care sa certifice intr-un fel sau altul daca esti sau nu vreun "the one"...
Ai fost vreodata atat de dezamagit incat sa te doara pielea? Te-ai simtit vreodata plin de minciuna? Ti s-a intamplat vreodata ca o singura fraza sa faca lumina in lumea ta?... O lumina murdara in care sa vezi ca toate gesturile, cuvintele, reprosurile recente au fost false...
Ai cautat vreodata curatenie si ai dat, in loc, peste si mai multa mizerie? Ai avut vreodata senzatia inutila si stupida ca vrei sa tragi pe cineva in povestea ta? Sau ca cineva se sileste sa vina acolo, dar nu prea ii iese? Ai simtit vreodata pe cineva obosit sa mai joace un rol doar ca sa dea bine pe retina?
Ai ascultat vreodata cuvinte care sa te zgarie atat de tare pe timpan incat sa-ti fi dorit sa fii surd?
Ai fost vreodata atat de dezamagit incat sa te doara pielea? Te-ai simtit vreodata plin de minciuna? Ti s-a intamplat vreodata ca o singura fraza sa faca lumina in lumea ta?... O lumina murdara in care sa vezi ca toate gesturile, cuvintele, reprosurile recente au fost false...
Ai cautat vreodata curatenie si ai dat, in loc, peste si mai multa mizerie? Ai avut vreodata senzatia inutila si stupida ca vrei sa tragi pe cineva in povestea ta? Sau ca cineva se sileste sa vina acolo, dar nu prea ii iese? Ai simtit vreodata pe cineva obosit sa mai joace un rol doar ca sa dea bine pe retina?
Ai ascultat vreodata cuvinte care sa te zgarie atat de tare pe timpan incat sa-ti fi dorit sa fii surd?
sâmbătă, 27 octombrie 2007
In numele Patriei, Amin!
it might be fun! daca vrei sa experimentezi o defilare in stil urban, come and join!
Muzeul Taranului Roman
Toamna da autografe pe ultimele frunze
... o dimineata cetoasa, crengile goale ale copacilor se lovesc suparate de geam. Incearca sa atraga atentia... si reusesc...
Pana termini micul dejun ceata se ridica si apare soarele. E rece, dar frumos. Te infofolesti bine cu fularul in dungi si pornesti intr-o calatorie prin ultimele zile de toamna. Mergi, mergi, mergi... tu si gandurile tale. Vantul se strecoara in parul tau. Nasul incepe sa se inroseasca de frig. Iti vari bine mainile in buzunar si continui sa... mergi. Nimic interesant in stanga, nimeni interesant in dreapta.
Brusc iti amintesti de zilele copilariei cand gaseai o placere nemarginita in a imprastia frunzele uscate pe aleile parcului. Faci acelasi lucru si acum, dar te bucuri mai mult de zgomotul pasilor tai pe covorul de frunze. In plimbarea ta frenetica cauti ceva... probabil intalnirea unei maini calde care te sustine in jocul tau de-a copilul. O gasesti sau nu?
Se lasa dupa-amiaza si mirosul acela specific toamnei, de frunze arse, iti inunda narile. Pasii te poarta spre ceainarie. Intalnesti acolo niste oameni cunoscuti cu care simulezi o conversatie... de fapt, fiecare e autist in felul lui si egoist in felul lui. Mai bine te bucuri de ceai si te uiti afara cum ploua. Ti se reproseaza ca ignori, ca esti sec si nu esti vioi, dar nu-ti pasa pentru ca oricum ceea ce cautai nu s-a vrut gasit... N-avea timp si chef sa fie gasit... Iti mai ramane doar sa te bucuri de toamna.
Mie imi place toamna. Imi da un sentiment de liniste si are un farmec pe care nu toata lumea il intelege. In timp ce multi se tem de ea si se gandesc ca vine iarna, eu ma bucur de fiecare clipa. Toamna trezeste in mine sentimente calde si o necesitate de afectiune, de stabilitate, de stare de bine... de miros de creioane colorate :)
luni, 22 octombrie 2007
"casa ta e plina de vaci!"
... asa mi-a zis a certain someone care a investigat la fata locului. s-au gasit multe urme de vacutse pe metru patrat. le-am adunat pe toate la un loc, le-am tras in chip in cadrul unui photoshooting spontan si iata ce a iesit:
[ ultimul cadou in materie de vacutse. multumesc! ]
[ my pen ]
[ clips de po(z)na ]
[ suport de creioane... colorate ]
[ cana cu pete de vaca mov]
[ pusculita de la mamamimo ]
[ "accesoriu" de bucatarie de la mimo ]
[ front and back of my pijama :D ]
[ my cow friend - tine de cald noaptea ;) ]
[ ultimul cadou in materie de vacutse. multumesc! ]
[ my pen ]
[ clips de po(z)na ]
[ suport de creioane... colorate ]
[ cana cu pete de vaca mov]
[ pusculita de la mamamimo ] 
[ "accesoriu" de bucatarie de la mimo ] 
[ front and back of my pijama :D ] 
[ my cow friend - tine de cald noaptea ;) ]
The weather has gone mad
Saptamana trecuta am respirat oarecum usurata. Totul parea sa se indrepte, sa intre in normal: nu mai erau nici doar 2 grade afara, dar nici 30... era chiar o vreme de toamna frumoasa, cu soare rece si miros de bruma.
Dar, brusc, lucrurile au virat in alta directie... Intr-o directie in care ieri dimineata m-am trezit cu suieratul vantului in urechi; atat de tare incat puteam sa jur ca nu mai sunt in patul meu portocaliu, ci aruncata undeva in mijlocul campului. Crengile se izbeau furioase de pervazul meu, iar norii isi lipisera caraghios nasul de geam. Nici bine nu mi-am dezlipit pleoapele ca ma suna Luci, un prieten, sa ma anunte oficial ca la Brasov ninge ca-n povesti.
Nu prea intelegeam eu ce se intampla, dar m-am speriat cand am iesit dupa paine si strada arata ca dupa razboi: gunoaiele iesisera din ascunzisuri, frunzele galbene si acele de brad zaceau inerte pe asfaltul ud si... era pustiu, frig si umezeala din aia care iti intra prin toate straturile. N-am mai iesit seara, am stat la caldurica, Seinfeld si Sex and the City :)
Azi dimineata ma trezeste un zgomot oribil, again. Cand ma uit pe geam, incep sa inteleg. Vantul batea atat de tare incat rasturnase tomberoanele de gunoi din coltul blocului si acum se juca pe strada cu ele; le rostogolea dintr-o parte in alta. Cu aceasta ocazie ma bucur ca nu trebuie sa ies astazi din casa.
Dau drumul la teveu si aud de copaci cazuti peste tramvaie, semafoare smulse de la locul lor, fatade de bloc prabusite si... surpriza!! la meteo se anunta ploi de vara, cu tunete si fulgere si, bineinteles, deja obisnuitul cod galben (de data asta nu pentru temperaturi care o iau razna, ci pentru inundatii!)
Deci, sa recapitulam ca la scoala: mai intai temperaturi de iarna in octombrie, apoi se revine usor la normal; dar nu e bine asa ca vantul se decide sa ne dea o lectie de buna purtare; urmeaza ploi de vara, cu artificiile de rigoare, si inundatii. Nu ar fi exclus sa avem parte si de o ninsoare cu fulgere... doar traim vremuri noi, domnule!
Dar, brusc, lucrurile au virat in alta directie... Intr-o directie in care ieri dimineata m-am trezit cu suieratul vantului in urechi; atat de tare incat puteam sa jur ca nu mai sunt in patul meu portocaliu, ci aruncata undeva in mijlocul campului. Crengile se izbeau furioase de pervazul meu, iar norii isi lipisera caraghios nasul de geam. Nici bine nu mi-am dezlipit pleoapele ca ma suna Luci, un prieten, sa ma anunte oficial ca la Brasov ninge ca-n povesti.
Nu prea intelegeam eu ce se intampla, dar m-am speriat cand am iesit dupa paine si strada arata ca dupa razboi: gunoaiele iesisera din ascunzisuri, frunzele galbene si acele de brad zaceau inerte pe asfaltul ud si... era pustiu, frig si umezeala din aia care iti intra prin toate straturile. N-am mai iesit seara, am stat la caldurica, Seinfeld si Sex and the City :)
Azi dimineata ma trezeste un zgomot oribil, again. Cand ma uit pe geam, incep sa inteleg. Vantul batea atat de tare incat rasturnase tomberoanele de gunoi din coltul blocului si acum se juca pe strada cu ele; le rostogolea dintr-o parte in alta. Cu aceasta ocazie ma bucur ca nu trebuie sa ies astazi din casa.
Dau drumul la teveu si aud de copaci cazuti peste tramvaie, semafoare smulse de la locul lor, fatade de bloc prabusite si... surpriza!! la meteo se anunta ploi de vara, cu tunete si fulgere si, bineinteles, deja obisnuitul cod galben (de data asta nu pentru temperaturi care o iau razna, ci pentru inundatii!)
Deci, sa recapitulam ca la scoala: mai intai temperaturi de iarna in octombrie, apoi se revine usor la normal; dar nu e bine asa ca vantul se decide sa ne dea o lectie de buna purtare; urmeaza ploi de vara, cu artificiile de rigoare, si inundatii. Nu ar fi exclus sa avem parte si de o ninsoare cu fulgere... doar traim vremuri noi, domnule!
duminică, 21 octombrie 2007
jazzy mood
... pentru ca in casa miroase a mere coapte
... pentru ca e duminica si ploua
... pentru ca duminica serveam, de obicei, jazz in amsterdam cafe, impreuna cu prieteni, cu ciocolata calda si cu luiza zan
... pentru ca mi-e dor sa fac asta
... pentru ca luiza este unul din putinii oameni care stiu sa extraga radical din esenta
... si pentru ca luiza are dreptate cand spune take the time to recollet yourself
... i'm recollecting myself now :) wanna join?
... pentru ca e duminica si ploua
... pentru ca duminica serveam, de obicei, jazz in amsterdam cafe, impreuna cu prieteni, cu ciocolata calda si cu luiza zan
... pentru ca mi-e dor sa fac asta
... pentru ca luiza este unul din putinii oameni care stiu sa extraga radical din esenta
... si pentru ca luiza are dreptate cand spune take the time to recollet yourself
... i'm recollecting myself now :) wanna join?
joi, 18 octombrie 2007
Tic-tac - vreau sa fiu manager de timp!
Ma plangeam recent unui prieten ca nu am timp; de fapt, ca nu cred ca imi impart timpul cum trebuie din moment ce nu apuc sa fac tot ce vreau. Mi se intampla asta mai ales toamna. Nu ma intrebati de ce. De exemplu, acum ar fi trebuit sa fiu la un curs, dar nu sunt :D
Nu am timp sa mananc, nu ma imbrac la timp, nu plec la timp de acasa, nu ajung la timp la intalniri, la cursuri, nu am timp sa-mi caut casa, nu adorm la timp... Cineva intoarce clepsidra mai repede decat ar trebui. Timpul mi se scurge printre degete si eu parca nu fac nimic sa impiedic asta... Dar, de fapt, fac, doar ca poate nu fac bine.
M-am gandit apoi mai bine si am realizat ca nu sunt singura care are aceasta problema. In ultima vreme urechile mele au fost dezmierdate numai cu vorbe de genul: "nu am timp acum", "vorbim mai tarziu, nu am timp, am ceva de facut", "nu am avut timp sa fac asta sau cealalta", "sunt in criza de timp", "am un deadline urgent" s.a.m.d.
Nimeni nu mai are timp... pentru nimic. Unii nu au timp sa daruiasca, altii sunt asa de grabiti incat nu isi permit ragazul de a se opri din goana asta nebuna pentru a primi ce li se ofera. Nu mai avem timp unii pentru altii si apoi ne minunam ca lucrurile nu merg ok.
Am gasit solutia. Un nou post in nomenclator! Sunt gata sa-l iau in primire cat mai repede. Vreau sa fiu manager de timp! Am zis! Cred c-o sa dea bine si pe cartea de vizita si cred c-o sa am multi clienti...
Tic-tac-ul o sa se scurga mai lin, lumea va avea timp pentru toate: sa vorbeasca, sa zambeasca, sa-si termine treburile, deadline-urile nu vor mai fi motive de stres si, cel mai important: vom avea timp sa avem timp!
Nu am timp sa mananc, nu ma imbrac la timp, nu plec la timp de acasa, nu ajung la timp la intalniri, la cursuri, nu am timp sa-mi caut casa, nu adorm la timp... Cineva intoarce clepsidra mai repede decat ar trebui. Timpul mi se scurge printre degete si eu parca nu fac nimic sa impiedic asta... Dar, de fapt, fac, doar ca poate nu fac bine.
M-am gandit apoi mai bine si am realizat ca nu sunt singura care are aceasta problema. In ultima vreme urechile mele au fost dezmierdate numai cu vorbe de genul: "nu am timp acum", "vorbim mai tarziu, nu am timp, am ceva de facut", "nu am avut timp sa fac asta sau cealalta", "sunt in criza de timp", "am un deadline urgent" s.a.m.d.
Nimeni nu mai are timp... pentru nimic. Unii nu au timp sa daruiasca, altii sunt asa de grabiti incat nu isi permit ragazul de a se opri din goana asta nebuna pentru a primi ce li se ofera. Nu mai avem timp unii pentru altii si apoi ne minunam ca lucrurile nu merg ok.
Am gasit solutia. Un nou post in nomenclator! Sunt gata sa-l iau in primire cat mai repede. Vreau sa fiu manager de timp! Am zis! Cred c-o sa dea bine si pe cartea de vizita si cred c-o sa am multi clienti...
Tic-tac-ul o sa se scurga mai lin, lumea va avea timp pentru toate: sa vorbeasca, sa zambeasca, sa-si termine treburile, deadline-urile nu vor mai fi motive de stres si, cel mai important: vom avea timp sa avem timp!
miercuri, 17 octombrie 2007
poveste de duminica
De cateva zile nu-si putea lua mintea de la el.
In diminetile cetoase sau dupa-amiezele cu soare apunand spre apa, incerca sa se gandeasca pe unde ar putea fi si cam ce facea in timp ce se gandea la ea. Nimic complicat – ea care iese in strada, sta in autobuz sau in picioare in dreptul chiuvetei... lucruri de genul asta.
Ea isi amintea tot... cum mirosea, cum avea gust de vara, sunetul soaptelor... tot.
El nu uita sa-i pastreze loc in fiecare seara cand mergea la culcare; se lipea cat mai mult de perete si lasa goala cea mai mare parte a patului sau mic…
Ea isi dorea sa-si piarda ziua intreaga in zambetul lui…
Vineri, el ii va oferi singura felie de paine cu gem din lume…
Iar ea ii va turna o ceasca din ceaiul ei de zmeura si macese…
El…
Ea…
Simplu…
Prima campanie outdoor ever
... a avut loc undeva acum 3000 de ani. Da, da... Nu radeti! E cat se poate de adevarat. Doar nu credeati ca ceea ce facem noi nowadays e original?! NU.
Sa vedem... Scopul primei campanii outdoor din lume a fost raspandirea budismului si ridicarea principiului non-violentei (ahisma) la rang de institutie imperiala. Creierul intregii strategii a fost Ashoka cel Mare, suveranul Imperiului Maurya in perioada 272 - 285 i. Hr.
Daca va imaginati ca acest Ashoka a fost vreun om de bine, care a vegheat mereu la mentinerea pacii in lume, iluminat de spiritul budist, aflati ca nu e chiar asa. Inainte de initierea campaniei despre care va vorbesc, el si-a omorat cam 113 frati pentru a ramane unic mostenitor al tronului. In timpul domniei sale Imperiul a cunoscut apogeul puterii si expansiunii teritoriale. Ahsoka era cunoscut, in timpul cuceririlor sale, pentru cruzimea caracteristica. "Ospitalitatea" sa in ceea ce ii priveste pe prizonieri mergea pana la fierberea acestora (de vii) intr-un cazan cu ulei.
In fine, dupa cucerirea statului Kalinga, in India, a avut loc o schimbare in comportamentul lui Ashoka. Dupa ce a pus stapanire si pe acest teritoriu el a aflat ca membrii clerului budist de aici complotau impotriva lui. Dupa metodele obisnuite, Ashoka a luat una bucata sef cler, l-a pus intr-un cazan, a adaugat ulei. Insa, spre surprinderea lui, acest preot nu se chinuia... in limbaj contemporan, era foarte chill, isi traia in liniste deplina fierberea, ca pe oricare alt eveniment din viata sa. Acesta a fost momentul in care Ashoka a realizat puterea spiritul budist si implinirea la care poate conduce aceasta religie. Si astfel, incepe campania outdoor!
Mai intai Ashoka se converteste la budism. Apoi da ordin pentru construirea unor stupas, un soi de temple de piatra, pe tot teritoriul Imperiului sau. Pe fiecare dintre aceste constructii era aplicata o tablita din piatra gravata cu indemne ale non-violentei. Prima fraza de pe aceste tablite era: "Sa inceteze muzica razboiului si sa se auda doar sunetul pacii".Ii sunt atribuite 80 de mii de astfel de constructii. In zilele noastre acestea se numesc print-uri :).
Mai mult decat atat, pentru ca erau destui oameni care nu stiau sa citeasca la momentul respectiv, Ashoka a infiintat si Ministerul Dreptei Credinte (un fel de Ministerul Comunicatiilor de azi), format din preoti budisti, care stateau langa stupas si explicau trecatorilor ce scria pe placute. Iata minunea: person-to-person communication.
Desigur, a fost o campanie pe termen lung. Ashoka era mai specialist in CSR decat multe dintre companiile de azi. El a construit spitale, universitati, a interzis vanatul, a promovat concepul de "vegetarianism" si, probabil, a facut multe alte lucruri de care inca nu am aflat.
Si v-am spus povestea-sa si iata cum se facea advertising si PR acum 3000 de ani, chiar fara sa se stie, dar poate cu mai mult efect.
[ asa arata un print acum 3000 de ani; in natura, frumos... si nici macar nu astupa cladirile ;) ]
Sa vedem... Scopul primei campanii outdoor din lume a fost raspandirea budismului si ridicarea principiului non-violentei (ahisma) la rang de institutie imperiala. Creierul intregii strategii a fost Ashoka cel Mare, suveranul Imperiului Maurya in perioada 272 - 285 i. Hr.
Daca va imaginati ca acest Ashoka a fost vreun om de bine, care a vegheat mereu la mentinerea pacii in lume, iluminat de spiritul budist, aflati ca nu e chiar asa. Inainte de initierea campaniei despre care va vorbesc, el si-a omorat cam 113 frati pentru a ramane unic mostenitor al tronului. In timpul domniei sale Imperiul a cunoscut apogeul puterii si expansiunii teritoriale. Ahsoka era cunoscut, in timpul cuceririlor sale, pentru cruzimea caracteristica. "Ospitalitatea" sa in ceea ce ii priveste pe prizonieri mergea pana la fierberea acestora (de vii) intr-un cazan cu ulei.
In fine, dupa cucerirea statului Kalinga, in India, a avut loc o schimbare in comportamentul lui Ashoka. Dupa ce a pus stapanire si pe acest teritoriu el a aflat ca membrii clerului budist de aici complotau impotriva lui. Dupa metodele obisnuite, Ashoka a luat una bucata sef cler, l-a pus intr-un cazan, a adaugat ulei. Insa, spre surprinderea lui, acest preot nu se chinuia... in limbaj contemporan, era foarte chill, isi traia in liniste deplina fierberea, ca pe oricare alt eveniment din viata sa. Acesta a fost momentul in care Ashoka a realizat puterea spiritul budist si implinirea la care poate conduce aceasta religie. Si astfel, incepe campania outdoor!
Mai intai Ashoka se converteste la budism. Apoi da ordin pentru construirea unor stupas, un soi de temple de piatra, pe tot teritoriul Imperiului sau. Pe fiecare dintre aceste constructii era aplicata o tablita din piatra gravata cu indemne ale non-violentei. Prima fraza de pe aceste tablite era: "Sa inceteze muzica razboiului si sa se auda doar sunetul pacii".Ii sunt atribuite 80 de mii de astfel de constructii. In zilele noastre acestea se numesc print-uri :).
Mai mult decat atat, pentru ca erau destui oameni care nu stiau sa citeasca la momentul respectiv, Ashoka a infiintat si Ministerul Dreptei Credinte (un fel de Ministerul Comunicatiilor de azi), format din preoti budisti, care stateau langa stupas si explicau trecatorilor ce scria pe placute. Iata minunea: person-to-person communication.
Desigur, a fost o campanie pe termen lung. Ashoka era mai specialist in CSR decat multe dintre companiile de azi. El a construit spitale, universitati, a interzis vanatul, a promovat concepul de "vegetarianism" si, probabil, a facut multe alte lucruri de care inca nu am aflat.
Si v-am spus povestea-sa si iata cum se facea advertising si PR acum 3000 de ani, chiar fara sa se stie, dar poate cu mai mult efect.
[ asa arata un print acum 3000 de ani; in natura, frumos... si nici macar nu astupa cladirile ;) ]luni, 15 octombrie 2007
duminică, 14 octombrie 2007
Ma mut!
E seara, e frig si a plouat. M-am tot invartit prin cutia mea de chibrituri, am mancat clatite delicioase si am baut ciocolata calda cu aroma de cirese. Apoi m-am plimbat din nou pe mocheta scamosata si, in cele din urma, m-am hotarat: o sa ma mut!
De maine ma puteti gasi pe strada "diminetilor pufoase", nr. "norocos", la mansarda. E foarte frumos aici... un loc unde visele devin realitate: cu miros de mare calma si scoici in par, cu atingere de flori proaspete... iar soarele rasare exact pe tavanul din dormitor; e primul care ma priveste in ochi dimineata!
Aici e locul in care ne cantam singuri muzica, unde radem zile intregi, unde se prepara cea mai gustoasa supa la plic, cel mai delicios mic dejun si cel mai portocaliu suc de portocale... E locul in care imi aleg singura ultima silaba pe care o rostesc inainte de a visa... iremediabila, irevocabila, inimaginabila...
vineri, 12 octombrie 2007
CSR made by Apa Nova
Daca treci pe Stirbei Voda o sa dai de "Strada pe care locuieste bunica". In zona Universitatii e "Strada unde am copilarit". Strada Armeneasca e "Strada pe care am busit
masina lui tata". Daca dai o raita prin Regie descoperi locul unde "vecinii bateau in teava cand dadeam chefuri". Mai exista si "banca pe care m-am indragostit prima data", si locul unde "am invatat sa sarut" sau "unde faceam cheta in liceu", "troleul care ma ducea acasa", "strada pe care am pupat-o pe mimi", "locul unde bateam mingea cu baietii" etc.
Desigur daca ati colindat capitala, ati vazut, macar din intamplare, unul dintre aceste printuri sau vreo placuta cu un alt nume al strazii decat il stiati. V-ati uitat, probabil, stramb si v-ati intrebat ce se petrece. Ei bine, nu, nu au luat-o primarii razna, nici nu se redenumesc strazile. Ceea ce se intampla se numeste implicarea Apa Nova in actiunile de Responsabilizare Sociala.Incepand cu 1 septembrie, Apa Nova si GMP desfasoara campania "Apa Nova pentru Bucuresti". Aceasta va dura 2 ani si va include o serie de evenimente adresate bucurestenilor.
Prima etapa a campaniei se numeste "De ce iubim Bucurestiul?" si va lua sfarsit la finalul lunii octombrie. Prin mesajele emotionale transmise, Apa Nova spera sa trezeasca, in randul locuitorilor Capitalei, sentimentul de apartenenta la orasul lor. Bucurestenii vor intalni mesajele campaniei in majoritatea locurilor prin care trec in timpul zilei: statiile de autobuze, la metrou, in parcuri si pe strazi, in cluburi si cafenele.
Campania beneficiaza si de 2 spoturi radio si unul TV, semnate GMP. Nu a fost pierduta din vedere nici promovarea online, campania beneficiind de un blog actualizat in permanenta cu testimonialele bucurestenilor. Eu am dat o raita pe blog si am gasit lucruri dragute, asa ca va invit si pe voi sa popositi pe aici: www.deceiubimbucurestiul.ro.
Pana la urmatoarea etapa a campaniei ramane sa vedem daca se vor atinge obiectivele de pana acum. Deci, sa stam cu ochii pe ei ;)
P.S: Iata si o mostra de clip tv:
one good coffee makes one fine day
Exista zile cand preferi s-o bei la Starbucks, exista zile cand nu ai timp s-o bei deloc si esti toata ziua morocanos si somnoros. Sunt, desigur, si acele zile in care o bei pe fuga in metrou sau autobuz, atent mai mult sa nu ti-o verse cineva decat la savoarea ei.
Dar sunt si zilele bune, in care ti-e pofta de o cafea home-made, pe care s-o consumi pe indelete, acordand timpul necesar degustarii fiecarui buchet aromat...
Ce poate fi mai relaxant si mai placut decat sa imprastii in toata casa miros de cafea proaspata peste care adaugi, pentru un gust si mai desavarsit, pudra de cacao?! Iei frumos cescuta colorata si iesi pe balcon. Acolo unde asta-vara iti bronzai picioarele si invatai pentru sesiune, iti lasi chipul mangaiat de soarele rece de toamna si numeri frunzele care cad intr-o orgie bruna. Si toate astea in timp ce stai infofolit in patura calduroasa cu carouri si strangi in maini cana fierbinte cu cafea... fie de emotia unei zile bune, fie doar ca sa te incazesti... Mmmm... what a feeling!
joi, 11 octombrie 2007
... cu pelin
Poate lua fata umana. Si nu ar avea nimic in neregula; ar fi la fel ca noi toti. Are si nume dar, nu vrea sa fie rostit...
Uneori e trista, alteori reuseste sa ascunda asa de bine asta, incat lumea are impresia ca nu-i lipseste nimic. De multe ori ii e dor de trecut si ii teama de viitor... iar de prezent uita poate mai des decat ar trebui. Poate pare prea accesibil.
Cand vine acasa o asteapta doar cate o factura in usa si cateva lucruri colorate in casa. In rest, nimeni si nimic... In casa e frig, e gol si e ecou... ecoul gandurilor, probabil. Uneori ii e frica ca va uita sa vorbeasca, alteori se teme ca peretii albi, ca de spital, vor cadea peste ea.
De cele mai multe ori mananca singura, fie acasa, fie in oras, pentru ca niciodata nu se sincronizeaza cu altcineva. Mancarea nu aluneca usor pe drumul obisnuit pentru ca nodul din gat nu vrea sa plece.
Cand merge la film, scaunul din dreapta e mult prea des gol... In plus, aude mereu de la cunoscuti ca e trist sa mergi la film singur. Dar ea a experimentat chiar si singuratatea in doi, poate cea mai grea forma... Stie cum e sa simta ca cineva se uita prin ea, stie cum e sa isi inabuse lacrimile, sa aiba nevoie de o imbratisarea calda, dar ea sa nu vina, stie cum e sa vrea un cuvant frumos, dar el sa nu se faca auzit, stie cum e sa vrea sa daruiasca, dar sa nu aiba cui...
Recent a descoperit ca are putini prieteni, poate nici unul din acela pe care sa-l sune la 2 noaptea pentru o poveste frumoasa... Iar cei mai buni uita sa fie cei mai buni... Iubitul, atunci cand exista, nu o intelege pentru ca nu reuseste sa vada dincolo de peretele superficialitatii.
Are prea multe amintiri si nu stie ce sa faca cu ele... Ii e dor si doare... Ar vrea unele noi, dar e cam greu cand trebuie sa viseze singura... E greu si ce e cel mai trist e ca EA, desi pare o caricatura, poate fi chiar oglinda ta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
