Fereşte-mă, Bărbosule, de reparaţii!

... sau, cum bine zice Mircea Badea, trăim în România şi asta chiar ne ocupă tot timpul! Da, din tot sufletul, da! Azi m-am simţit ca în Moartea domnului Lăzărescu.

Aflându-se în perioada bolilor copilăriei, leptopul meu s-a îmbolnăvit... destul de grav. Cu lacrimi în ochi şi îngrijorare la corazon, am fugit repede la un service Dell în Bucureşti. Şi aici a început uimitoarea aventură. Domnii de la Bucu mi-au spus că trebuie să merg la service cu certificatul de garanţie şi cu factura, evident, în oraşul din care am cumpărat leptopul, adică Braşov. Bun, vreau - nu vreau trebuie să merg acasă. Ajung la service-ul din Braşov. Domnul de aici, mai zâmbăreţ şi mai amabil, îmi explică că nu poate să-l vindece pe Dellie pentru că avem o problemă la certificatul de garanţie: seriile nu corespund, aşa că trebuie să merg la Media Galaxy să-mi dea ăia un certificat valid. Ok! Iată-ne ajunşi, cu mic - cu mare, om şi leptop, la Media Galaxy. Ce vedem aici? Mulţi juni, care mai de care mai aiuriţi (ca să le zic frumos!), hlizindu-se în găşti mari şi găşti mici. Atac gaşca de la casă, le explic problema, iar ei îmi spun că nu au cum să mă ajute pentru că certificatele vin în cutii cu tot cu leptopurile, daaaar... în nemărginita lor mărinimie mă îndrumă totuşi spre "colegii de la leptopuri". În drum spre colegii care erau îngrămădiţi în spatele raionului, dau peste un alt tânăr semeţ pe care îl abordez încrezătoare. El nici nu se uită la mine, dar zice: "Nu mă interesează. Eu nu sunt de la leptopuri. Mergi la colegii de acolo". Prima propoziţie, cel puţin, m-a zgâriat grav pe timpan. În fine, ajung la ultima ţintă. Băieţii ascultă, se uită unul la altul, dau din umeri şi nu ştiu ce să facă. În cele din urmă se hotărăsc. Îmi iau leptopul din braţe, copiază cu pixul seria de pe el pe certificat, pun o ştampilă şi îmi întind încântaţi hârtia. Plec, dar pe drum observ că ştampila de pe factură şi cea de pe "noul" certificat sunt diferite: una de Altex, cealaltă de MG. Îmi trec prin minte cele mai sumbre scenarii, ocazie cu care mă întorc din drum şi îi întreb pe băieţii veseli "Care e faza?". Mă edific că sunt acelaşi lucru şi, întoarsă la service, încerc să-l lămuresc şi pe domnul doctor de leptoape. Dar el nu se lasă aşa uşor şi mă ţine în suspans cât face copiile xerox ale preţioaselor documente care m-au făcut să străbat Braşovul de la un capăt la altul de câteva ori. În cele din urmă, mă înştiinţează că "abia mâine, poate" îl operează pe Dell şi că nu ştie cât va dura recuperarea...

După ce am vizionat Moartea domnului Lăzărescu, m-am gândit de multe ori că de fapt omul nu a murit, ci s-a sinucis între atâtea drumuri... azi, am început să-mi dau dreptate.