De cateva zile nu-si putea lua mintea de la el.
In diminetile cetoase sau dupa-amiezele cu soare apunand spre apa, incerca sa se gandeasca pe unde ar putea fi si cam ce facea in timp ce se gandea la ea. Nimic complicat – ea care iese in strada, sta in autobuz sau in picioare in dreptul chiuvetei... lucruri de genul asta.
Ea isi amintea tot... cum mirosea, cum avea gust de vara, sunetul soaptelor... tot.
El nu uita sa-i pastreze loc in fiecare seara cand mergea la culcare; se lipea cat mai mult de perete si lasa goala cea mai mare parte a patului sau mic…
Ea isi dorea sa-si piarda ziua intreaga in zambetul lui…
Vineri, el ii va oferi singura felie de paine cu gem din lume…
Iar ea ii va turna o ceasca din ceaiul ei de zmeura si macese…
El…
Ea…
Simplu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu