experiencing kylie

Am primit pe post de cadou un bilet la concertul lui Kylie Minogue. Şi cum nu e frumos să refuzi daruri, m-am executat şi m-am prezentat pe stadion.
Prima chestie care m-a lovit a fost organizarea... dureroasă lovitură. Deşi am ajuns la ora 7 la stadion, am reuşit să intrăm abia pe la 8 şi ceva. Şi asta nu din cauză aglomeraţiei fără măsură, ci pentru că domnii jandarmi care păzeau conştiincios intrările ne trimiteau de la o poartă la altă şi nu se decideau de fapt pe unde trebuie să intrăm: "nu pe aici. faceţi stângă şi iar stânga". Atâtea stângi am făcut că era să ieşim din oraş :-j. În fine, am considerat că ne-am făcut gimnastica de seară şi am răsuflat uşurate când ne-am văzut înăuntru.
Despre concert în sinea lui, nu ştiu dacă sunt eu cea mai în măsură să comentez având în vedere că nu sunt fan şi na, poate nu am ştiut să apreciez actul artistic. Nu-mi pare rău că am fost, dar nici nu simt că nu mi-aş fi putut continua existenţa fără acest concert. Nu pot să spun că m-a dat pe spate vreun super efect. Am apreciat, însă, forma maximă în care a fost Kylie şi rapiditatea cu care îşi schimba ţinutele. A reuşit să-mi transmită emoţii, m-a uns pe suflet când a cântat Kids, din păcate fără Robbie Williams de data asta :( şi mi-a plăcut şi varietatea de ritmuri - de la samba şi vals la muzică electronică. Cam atât.
Next stops: Best & Lenny Kravitz. Looking forward!