gen... trend

Nu dacă aţi observat şi voi noul trend care izbeşte limba română modernă... La fel cum el mă izbeşte pe mine în fiecare act comunicaţional şi eu mă izbesc de el la fiecare colţ de bloc, fiecare staţie de autobuz, în fiecare magazin.
Dacă în anii trecuţi aveam de-a face cu "frate" sau "super tare" sau "marfă" sau cine mai ştie câte altele au fost, sezonul ăsta limba noastră neaoşă ne suprinde cu... "gen". Peste tot, toată lumea simte nevoia acută şi nemăsurată să apeleze la cuvântul ăsta. Fie că e folosit pe post de semn de punctuaţie sau înlocuieşte un cuvânt pe care nu-l găsim în bagaj la momentul oportun, "gen"-ul sare 2 paşi în faţă. Câteva exemple de geniu ar suna aşa: "acum că ne cunoaştem mai bine... gen... aş vrea să te rog să..."; "gen... dacă tu ai fi în locul meu"; "aş vrea unul verde... gen"; "dacă te prinde... gen... ai pus-o" şi muuuulte altele. Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine mă agresează auditiv frecvenţa cu care e folosită această nouă "sintagmă" a limbii române.
În urma unei profunde analize morfo-sintactico-ortografică şi ortoepică, împreună cu Paul, am ajuns la concluzia că noul "gen" ar vrea să fie un fel de "like". Singura lui problemă este că sună cam hidos în contextele mai sus amintite. Şi cel mai tragic este că la fel ca şi în cazul "frate"-lui, "gen"-ul este extrem de... gen... contagios :))